Definita cuvantului cupeț
cupéț (cupéți), s. m. – 1. Comerciant, negustor. – 2. Negustor ambulant. Sl. kupĭcĭ, de la kupiti „a cumpăra” (DAR), cf. bg. kupec și precupeț. – Der. cupeți, vb. (a face comerț); cupeție, s. f. (comerț). Sînt cuvinte înv., în general înlocuite de precupeț. Cf. cupi.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cupeț
HARȚ s. n. V. harță. Vezi definitia »
orbálț (orbálțuri), s. n. – 1. Erizipel. – 2. Boz (Actaea spicata). – Var. (Banat) orbanț. Mag. orbáncz (Cihac, II, 519; Gáldi, Dict., 148). – În Trans. și Bucov. – Der. orbalțit, adj. (umflat de erizipel). Vezi definitia »
a da din colț în colț expr. a fi pus în încurcătură. Vezi definitia »
șterț2, ștérțuri, s.n. și șterți, s.m. (reg.) 1. (s.n.) basma, broboadă. 2. (s.n.) cârpă de șters. 3. (s.m.) bărbat ușuratic. Vezi definitia »
OSTROPÉȚ, ostropețuri, s. n. (Reg.) Ostropel. ◊ Expr. A umbla cu ostropețul = a umbla din casă în casă, invitând la ospățul de a doua zi după cununie. [Var.: ostropắț s. n.] – Et. nec. Vezi definitia »