Definita cuvantului cupi
cupí (-pésc, -ít), vb. – 1. A însăila un material, printr-o cusătură ușoară. – 2. A încolți, a strînge. – 3. A coborî brăzdarul plugului. Sb. kupiti „a aduna, a strînge” (DAR). – Der. cupit, adj. (Trans., avar, zgîrcit); cupenie, s. f. (avariție). Cf. cupeț.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cupi
STÂLPÍ, stâlpesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A marca (cu stâlpi) hotarul unui loc, a hotărnici. – Din stâlp. Vezi definitia »
popí3, popésc, vb. IV (reg.) a propti cu popi. Vezi definitia »
STUPÍ, stupésc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Reg.) A scuipa. ♦ Tranz. Spec. A scuipa sau a se face că scuipă în semn de batjocorire, de înjosire a cuiva. ♦ Tranz. A elimina un obiect aflat sau introdus în gură. ◊ Expr. A-și stupi sufletul (cu cineva) = a se chinui mult cu un om nepriceput sau îndărătnic. ♦ (Despre pisici) A-și încorda corpul într-un gest de apărare sau de atac, însoțit de un pufăit specific. – Probabil lat. *stupire (< *scuppire + sputare). Vezi definitia »
risipí (risipésc, risipít), vb. – 1. A dispersa, a împrăștia. – 2. A izgoni, a fugări. – 3. A cheltui, a toca. – 4. A face praf, a distruge. – 5. A irosi, a prăpădi. – Var. rîsipi, răsipi. Sl. rasypati (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 213; Conev 79). Der. risip, s. n. (înv., ruină); risipă, s. f. (ruină; stricăciune, desfacere; dezordine; prăpăd); risipitor, adj. (cheltuitor, distrugător). Din rom. provin ucr. prisipati (Bogaci), săs. rissipin. Vezi definitia »
răpí, răpésc, vb. IV (reg.) a săpa adânc. Vezi definitia »