morb (mórburi), s. n. – Infirmitate. Lat. morbus (sec. XIX). – Der. morbid, adj., din fr. morbide; morbidețe, s. f., din it. morbidezza; morbos, adj., din lat. morbosus (sec. XIX). Vezi definitia »

ANTOVÉRB s. n. problemă enigmistică, ce constă în prezentarea unui cuvânt sub forma unui text literar, unei ilustrații, cerând să se afle antonimul acestuia, apoi antonimul cuvântului nou aflat. (< anto/nim/ + verb/2/) Vezi definitia »

ȘTIRB, -Ă, știrbi, -e, adj. 1. Căruia îi lipsește unul sau mai mulți dinți. ◊ Compus: știrba-baba-cloanța s. f. = a) vrăjitoare bătrână din mitologia populară; poreclă dată unei femei bătrâne și rele; b) (pop.; uneori cu determinarea roade tărăboanța) se spune în glumă copiilor când le cad dinții de lapte. 2. (Despre vase) Care are marginea spartă, ciocnită; căruia îi lipsește o bucățică din margine; ciobit. ♦ (Despre instrumente de tăiat) Cu tăișul tocit; căruia îi lipsește o bucățică; p. ext. ciuntit, trunchiat. – Din sl. štrŭbŭ. Vezi definitia »

verb tranzitiv = a economisi, a strange bani Vezi definitia »

scorb s.m. (înv. și reg.) gaură, cavitate (în pământ sau în trunchiul unui copac). Vezi definitia »