Definita cuvantului curcă
cúrcă (cúrci), s. f. – 1. Femela curcanului. – 2. (Trans.) Veșmînt larg. – 3. Femeie proastă. – 4. Laș, om bleg. Sl. (bg., pol.) kurka, din sl. kurŭ „cocoș” (Miklosich, Slaw. Elem., 27; Miklosich, Lexicon, 324; Meyer, Neugr. St., II, 36; Cihac, II, 87; Berneker 651; Conev 54); cf. alb. tšurkë (Meyer 450), ngr. ϰοῦρϰας (după DAR, provine din rom.), mag. kurka (din rom., după Edelspacher 17). – Der. curcan, s. m. (pasăre domestică mare, cu coada lată desfășurată în evantai; prost, neghiob; dorobanț, numit astfel în războiul din 1877 cu turcii datorită penei de curcan de la chipiu; Arg., vardist); curcănar, s. m. (ogradă de curcani); curcănar, s. m. (păzitor de curcani; dorobanț de la 1877); curcănesc, adj. (de dorobanț); curcănie, s. f. (furtișag), cuvînt rar, cf. găinărie; curcănărie, s. f. (Arg., poliție). – Cf. curnic.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu curcă
zísă, zíse, s.f. (înv.) 1. îndemn, sfat. 2. ordin, poruncă. Vezi definitia »
țivlícă, țivlíci, s.f. (reg.) fluier din coajă de salcie. Vezi definitia »
vátă s. f. – Material făcut din fibre scurte de bumbac. Germ. Watte (Cihac, II, 451; Borcea 217; Tiktin), cf. pol. wata, bg., sb., cr., rus. vata, it. ovatta, fr. ouate, sp. guata. – Der. vătui, vb. (a bumbăci, a capitona); vătuit, adj. (plușat); vătuială, s. f. (înfoiere, afînare). Vezi definitia »
CHERATOLÍZĂ s. f. dizolvare a cheratinei de către substanțe chimice în scop terapeutic. (< fr. kératolyse) Vezi definitia »
LONGRÍNĂ s.f. (Constr.) Grindă care susține un cofraj, o șină fixă pe traverse paralel cu șinele căii ferate, pentru a reduce pericolul de deraiere. [< fr. longrine]. Vezi definitia »