Definita cuvantului curmea
curmeá (-éle), s. f. – Partea din spate a plugului. Origine incertă. Din ruus. kormá „partea dinapoi”, după Cancel 15, sau din bg. kărmá (Conev 71). Weigand, Jb, XIX, 79, oscilează între lat. *columella și der. de la cormană, cu schimbare de suf. Este posibil să fie vorba de un der. de la cormană, cu schimbare de suf. Este posibil să fie vorba de un der. de la curmei (sau *curmel), cum este cățel-cățea, dar semantismul nu este clar.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu curmea
cărânjeá s.f. (reg.) garofiță de grădină. Vezi definitia »
a trage la măsea / la mustață expr. a consuma băuturi alcoolice în exces, a fi bețiv. Vezi definitia »
STRICNEÁ, stricnele, s. f. (Reg.) Cuțit cu o limbă specială, folosit pentru a lăsa sânge animalelor bolnave; p. restr. limba acestui cuțit. [Var.: stricneálă s. f.] – Stricni1 + suf. -ea. Vezi definitia »
autoritatea publica ce incheie un contract de concesiune Vezi definitia »
zeflemeá (ze-fle-) s. f., art. zeflemeáua, g.-d. art. zeflemélei. pl. zefleméle, art. zeflemélele Vezi definitia »