Definita cuvantului cursă
cúrsă (cúrse), s. f. – 1. Ambuscadă. – 2. Capcană, șiretenie, viclenie, uneltire. Part. de la vb. cure „a fugi”, în forma sa f. Evoluția semantică de la „a fugi”, la „a fugi după cineva, a încolți” și de aici la „a vîna, a captura” este normală, cf. fr. chasser, care păstrează încă cele două sensuri. Cursă apare din sec. XVI cu sensul de „ambuscadă”, cf. lat. med. cursa „incursiune”. Totuși, se consideră în general ca etimon al rom. cuvîntul alb. kurthe (Meyer 216; Philippide, II, 711) și indirect tc. kurs „disc” (Șeineanu, II, 149), ipoteză puțin probabilă, cf. Rosetti, II, 115. După Diculescu, Elementele, 464, din gr. ϰυρτία „grilaj.” – Der. cursar, s. m. (meșter care face capcane). Dacă der. pe care o propunem este exactă, alb. trebuie să provină din rom.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cursă
ȘENÍLĂ s. f. organ de rulare al unor autovehicule, dintr-o bandă metalică continuă care se înfășoară peste roți. (< fr. chenille) Vezi definitia »
colúgă s.f. (reg.) partea unei crengi tăiate lăsate lângă tulpină; cloambă, clenci. Vezi definitia »
NIGROZÍNĂ, nigrozine, s. f. Amestec de coloranți negri obținut din anilină și întrebuințat la fabricarea cremei de ghete, la îmbibarea panglicilor pentru mașinile de scris etc. – Din fr. nigrosine. Vezi definitia »
HIDATÍDĂ s.f. (Zool.) Formă larvară a teniei echinococ. [< fr. hydatide, cf. gr. hydatis – picătură de apă]. Vezi definitia »
ANERÉZĂ s. f. combatere directă a unui argument. (< fr. anherèse) Vezi definitia »