Definita cuvantului custură
custúră (custúri), s. f. – 1. Lama unui cuțit sau a oricărui instrument tăios. – 2. Cuțit, briceag. – 3. Cuțit care nu taie. – 4. Cuțit de rindea. – 5. Brăzdar de plug. – 6. Cuțit de cizmărie. – 7. Creastă de munte, pisc. – Var. custure, cusutură, cuțitură. Mr. custură. Origine incertă. Apare și în bg., slov. kustura, sb. kùstura, mag. kusztor(a), fapt pentru care s-a considerat de origine sl. (Miklosich, Slaw. Elem., 27; Cihac, II, 89; Conev, 66, 69); însă cuvîntul nu poate fi autentic sl., și mai curînd pare a proveni din rom. (Berneker 652; Skok, Slavia, IV, 338; cf. și Capidan, Raporturile, 207 și Drăganu, Dacor., VII, 109, pentru originea rom. a mag.) Astfel stînd lucrurile, se consideră că custură este o reducere de la cuțitură, din lat. *cotire „a face vîrf”, cu aceeași reducere ca neguțător › negustor sau toți trei › tustrei (Laurian; Tiktin; Pascu, I, 74; DAR; Scriban). Der. din tc. ustura (Popescu-Ciocănel 27), pare puțin probabilă.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu custură
CREVÁSĂ s. f. 1. despicătură adâncă într-un bloc de gheață. 2. plesnitură a pielii. (< fr. crevasse) Vezi definitia »
DINÓDĂ s. f. electrod al unui tub electronic având rolul de a furniza o emisiune secundară. (< fr. dynode) Vezi definitia »
REGÉNTĂ, regente, adj. (Despre propoziții; adesea substantivat) Căreia îi este subordonată altă propoziție. – Din regent. Vezi definitia »
smotroácă, smotroáce, s.f. (reg.) 1. femeie cu aspect neglijent, cu hainele în dezordine și părul nepieptănat. 2. fată zburdalnică. Vezi definitia »
SENESCÉNȚĂ s. f. îmbătrânire a țesuturilor, a organismului. (< fr. sénescence) Vezi definitia »