Definita cuvantului erbivor
ERBIVÓR, -Ă, erbivori, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se hrănește numai cu plante. 2. S. n. (la pl.) Ordin de mamifere care se hrănesc numai cu plante; (și la sg.) animal din acest ordin. – Din fr. herbivore.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu erbivor
plătuitór, plătuitoáre, s.n. (reg.) rindea specială pentru subțierea plăcilor de lemn de la uși, dulapuri, lambriuri, a ulucilor. Vezi definitia »
STORCITÓR, -OÁRE, storcitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care stoarce, care servește la stors. – Storci + suf. -tor. Vezi definitia »
ATOTȘTIUTÓR, -OÁRE, atotștiutori, -oare, adj. Care știe tot. – Din atot- + știutor (după fr. omniscient). Vezi definitia »
PUIȘÓR1, (1) puișori, s. m., (2, 3) puișoare, s. n. 1. S. m. Diminutiv al lui pui1; puiuleț, puiuț. 2. S. n. (Reg.) Doniță mică. 3. S. n. Pernă mică, care se așază sub cap (peste o pernă mare); puiuț. [Pr.: pu-i-] – Pui1 + suf. -ișor. Vezi definitia »
ANTIVIBRATÓR, -OÁRE, antivibratori, -oare, adj. (Despre un sistem tehnic) Care se opune transmiterii vibrațiilor de o anumită frecvență. – Anti- + vibrator. Vezi definitia »