Definita cuvantului dăinui
dăinuí (dăinuiésc, dăinuít), vb. – 1. A dura. – 2. A se prelungi, a ființa. Sb. danovati, danujem (Candrea; Scriban). După Șeineanu, II, 152 și Pascu, II, 130, din tc. dayanmak „a dura”; ipoteză improbabilă. – Der. dăinuitor, adj. (trainic, persistent).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu dăinui
ȚUICUÍ, țuicuiesc, vb. IV. Refl. A se țuicări. – Țuică + -ui. Vezi definitia »
șúi (șuiuri), s. n. – (Trans., Mold.) Astmă. Mag. süly „artrită” (Candrea; Gáldi, Dict., 159). Vezi definitia »
ipuí, pers. 3 sg. ipuiéște, vb. IV (reg., înv.; cu privire la porumb) a face puieți, copili; a înfrăți. Vezi definitia »
plișcuí, pers. 3 sg. pliscuiéște, vb. IV (înv.) 1. (despre păsări) a piui. 2. a bate cu ciocul; a ciuguli. Vezi definitia »
pielmuí, pielmuiésc, vb. IV (reg.; despre făina de porumb) a amesteca cu puțină făină de grâu (pentru a face turte); a pielma, a împielma. Vezi definitia »