Definita cuvantului eres
ERÉS, eresuri, s. n. Credință în forțe miraculoase, supranaturale; concepție falsă (transformată în deprindere); prejudecată, superstiție, eroare. ♦ Fig. Ceea ce se abate de la concepțiile comune (ale unei societăți); p. ext. rătăcire, păcat. – Din sl. eresĩ.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu eres
CHARTRES [șártrə], oraș în partea central-nordică a Franței (Orléanais); 37,1 mii loc. (1982). Metalurgie, constr. de mașini agricole și echipament electronic, îngrășăminte chimice, alim. (bere). Catedrală în stil gotic (sec. 11-13, cu refaceri și adăugiri ulterioare). Valoros ansamblu de vitralii și sculpturi (Portalul regal). – Școala din C. = centru cultural înființat la sfîrșitul sec. 10, consacrat studierii retoricii și clasicilor latini și redactării unor lucrări filozofice în limba latină. Orientarea fundamentală era platonismul. Reprezentanți: Bernard de Chartres (m. înainte de 1130), Guillaume de Conches (1080-1145), Gilbert de la Porée (1076-1154), John din Salisbury (c. 1115-1180). Vezi definitia »
LATRÓNES s.m.pl. (Liv.) Denumire dată hoților, sclavilor fugari sau soldaților care dezertau în Roma antică. [< lat. latrones]. Vezi definitia »
șes1 (pop.) adj. m.; f. șásă, pl. șése Vezi definitia »
LÍMES s. n. Sistem de apărare folosit de romani, care consta dintr-un zid de piatră sau dintr-un val de pământ, construit la granițele provinciilor. – Cuv. lat. Vezi definitia »
XÉRES s.n. Vin de calitate superioară, originar din Spania. [< fr. xérés, sp. xeres, cf. Xeres – oraș în Spania]. Vezi definitia »