Definita cuvantului dantelă
dantélă (dantéle), s. f. – Horbotă. Fr. dantelle, cf. ngr. δαντέλλα. Se folosește și pl. colectiv danteluri. – Der. dantela, vb., din fr. danteller; dantelură, s. f., din fr. dentelure; dantelar, s. m. (persoană care face dantele); îndantelat, adj. (plin de dantele).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu dantelă
pahuiálă s.f. (reg.) încețoșare, împăienjenire a ochilor. Vezi definitia »
v'ânătă (legumă) s. f., g.-d. art. vínetei; pl. vínete Vezi definitia »
DEPENDÍNȚĂ s.f. Clădire, încăpere care depinde de o construcție principală; încăpere accesorie (bucătărie, baie etc.) a unei locuințe. [< fr. dépendance]. Vezi definitia »
ciórnă (ciórne), s. f. – Lucrare scrisă, provizoriu, concept, bruion. Sl. črunŭ „negru”, cf. rus. na čorno „în formă de ciornă” (Cihac, II, 48). – Der. ciorni, vb. (a scrie ciorna); ciornoia, vb. (a face ceva pentru prima oară); ciornaie, s. f. (vită slabă și costelivă); ciornei, s. m. (om negricios, ars de soare). Toți acești der. reproduc fonetismul rus. čornyĭ „negru,” cf. cerni. Vezi definitia »
CAPELÚȚĂ, capeluțe, s. f. Diminutiv al lui capelă1. – Capelă1 + suf. -uță. Vezi definitia »