Definita cuvantului dar
dar (dáruri), s. n. – 1. Cadou, donație. – 2. Calitate înnăscută, fire. – 3. Calitate dobîndită, caracter, condiție. – Megl. dar. Sl. darŭ „donare” (Cihac, II, 90; Conev 58; Candrea), cf. bg., sb., rus. dar. – Der. darnic, adj. (generos, mărinimos); nedarnic, adj. (zgîrcit, avar, meschin); dărnicie, s. f. (generozitate, mărinimie); dărui, vb. (a dona, a dărui), din sl. darovati, darujǫ (Cihac, II, 90; Iordan, Dift., 137), cf. bg. darjavam, sb. darovati; dăruială, s. f. (dar, cadou, ofrandă); dăruitor, s. m. (persoană care dăruiește). Locuțiunea adv. în dar a ajuns să însemne și „în zadar” (ca sp. de balde față de en balde), cf. „în zadar”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu dar
făgădár, făgădári, s.m. (înv.) cel ce ținea un făgădău (un han, o cârciumă pe drum de țară); hangiu, cârciumar, birtaș. Vezi definitia »
NEUROMUSCULÁR, -Ă, neuromusculari, -e, adj. Care aparține nervilor sistemului muscular, privitor la acești nervi. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neuromusculaire. Vezi definitia »
TRIBUNICIÁR, -Ă adj. Referitor la funcția de tribun. [Pron. -ci-ar. / cf. fr. tribunitien, lat. tribunicius]. Vezi definitia »
LACTOBÁR s. n. local în care se servesc mai ales băuturi pe bază de lapte. (< lacto- + bar) Vezi definitia »
CREPUSCULÁR, -Ă adj. 1. referitor la crepuscul. ◊ slab luminat, abia vizibil. ◊ (despre un curent poetic din literatura italiană de la începutul sec. XX) care manifesta predilecție pentru tonurile mijlocii, pentru vagul culorii, pentru o banalitate ostentativă și un prozaism voit al expresiei. 2. (despre animale) care este activ după apusul Soarelui. (< fr. crépusculaire) Vezi definitia »