TRANZITÓRIU, -ÍE, tranzitorii, adj. Care face trecerea de la o stare la alta; de tranziție; intermediar. ♦ (Despre funcționarea unui sistem) Caracterizat prin variația în timp a cel puțin unei mărimi. – Din lat. transitorius, fr. transitoire. Vezi definitia »

VIVÁRIU, vivarii, s. n. Loc amenajat pentru creșterea în mediul lor natural a unor animale mici. – Din fr., lat. vivarium. Vezi definitia »

BISTURÍU, bisturie, s. n. Cuțitaș special folosit în operațiile chirurgicale. – Fr. bistouri. Vezi definitia »

sacfíu, sacfíi, s.m. (înv.) garoafă. Vezi definitia »

PROCÁMBIU s. n. țesut meristematic primar, din celule alungite, care dă naștere țesutului conducător. (< lat., fr. procambium) Vezi definitia »