chiláci adj. și s.m. (reg.) băutor, bețiv. Vezi definitia »

AGONÍSTICI, s. m. pl. Adepți ai unei secte creștine formată în Africa romană (sec. 4-5) înglobînd mai ales populația rurală și reprezentînd aripa radicală a donatiștilor. A. consideră Biserica Romei trădătoare a credinței creștine; practicau asceza și martirajul. Vezi definitia »

scoháci, scoháce, s.n. (reg.) scobitoare. Vezi definitia »

MECI s. n. întrecere sportivă între doi competitori, între două echipe. (< engl., fr. match) Vezi definitia »

NĂUCÍ, năucesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni năuc; a (se) prosti, a (se) tâmpi; a (se) ameți, a (se) zăpăci, a (se) buimăci, a (se) ului. [Pr.: nă-u-] – Din năuc. Vezi definitia »