proidí (-désc, -ít), vb. – A străbate. Sl. proiziti (Tiktin). Sec. XVI-XVII, înv. Vezi definitia »

îngrădí (îngrădésc, îngrădít), vb. – 1. A închide, a astupa. – 2. A împrejmui, a îngrădi. – 3. A pune limite, a stăvili. – 4. A stăpîni, a subjuga. – 5. A împleti, a face cozi. – 6. (Refl.) A se pune la adăpost, a se apăra. – 7. (Refl.) A se înțelege, a se avea bine. – Mr. ngărdire, megl. angărdés, angărdiri. Sl. graditi (Cihac, II, 115; DAR), cf. bg. gradjă, sb. graditi, rus. goroditĭ, și de asemenea gard, grădină. – Der. neîngrădit, adj. (fără îngrădire, deschis; nelimitat); îngrăditor, adj. (care îngrădește); îngrăditură, s. f. (gard, împrejmuire; înv., fortificație); îngrădeală, s. f. (separare); îngrădiș, s. n. (înv., gard); desgrădi, vb. (a scoate gardul, a desface o împrejmuire). Vezi definitia »

străresădí, străresădésc, vb. IV (înv.) a răsădi a doua oară. Vezi definitia »

ZĂPĂDÍ, zăpădésc, vb. IV. Tranz. (Var., înv.) A înzăpezi. (din zăpadă < sl. zapadŭ = cădere; cf. bg. zapad = apus) Vezi definitia »

cădí (cădésc, cădít), vb. – A tămîia, a cădelnița. Sl. kaditi (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Cihac, II, 37); cf. bg. kadjă. – Der. cădelniță, s. f. (vas în care se arde tămîie; Arg., pungă) din sl. kadilĭnica; cădelnița, vb. (a tămîia). Vezi definitia »