CRÁNIU s. n. scheletul, sistemul osos al capului. (< lat. cranium, gr. kranion, după fr. crâne) Vezi definitia »

PLUTÓNIU s. n. Element chimic de sinteză, radioactiv, obținut din uraniu, capabil să întrețină reacții nucleare în lanț, întrebuințat la obținerea energiei nucleare prin bombardarea cu neutroni. – Din fr. plutonium. Vezi definitia »

SPANCHÍU, ÍE adj. v. zbanghiu. Vezi definitia »

LIGNOFÓLIU s. n. (Tehn.) Fanerit. – Din germ. Lignofol. Vezi definitia »

TESTIMÓNIU s.n. (Liv.) Mărturie, dovadă. ♦ (Concr.) Act, document care certifică ceva. [< lat. testimonium]. Vezi definitia »