DECLAMÁ vb. tr. a rosti cu voce tare un text literar (versuri). ◊ a vorbi cu un ton declamator. (< fr. déclamer, lat. declamare) Vezi definitia »

1.Arma cu foc semiautomat folosit de politie in general 2.Organ barbatesc 3.Tigari africane Vezi definitia »

PARFUMÁ, parfumez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) stropi cu parfum (2); a(-și) da cu parfum. 2. Tranz. A umple cu o mireasmă plăcută; a înmiresma. [Var.: (înv.) profumá vb. I] – Din fr. parfumer. Vezi definitia »

DESHUMÁ vb. I. tr. A scoate din pământ un cadavru; a exhuma; a dezgropa. [P.i. -mez. / după înhuma]. Vezi definitia »

Forma stalcita a unei centime. Vezi definitia »