PREDICAMÉNT s. n. (fil.) categorie, noțiune fundamentală (substanță, cantitate, calitate etc.). (< fr. prédicament, it. predicamento) Vezi definitia »

a se învârti de un sentiment expr. a pune la cale o întâlnire amoroasă. Vezi definitia »

cărunt (cărúntă), adj. – Cu părul alb. – Mr. cănut. Lat. canūtus (Cipariu, Gram., 91; Pușcariu 301; Candrea-Dens., 274; REW 1622; DAR); cf. it. canuto, fr. chenu, prov., cat. canut, sp. canudo. Este cuvînt general cunoscut (ALR, 65). Der. cărunțiu, adj. (cărunt); căruntețe, s. f. (cărunțeală; bătrînețe; albeață); cărunțeală, căruntate, s. f. (rar, faptul de a fi cărunt); încărunți, vb. (a albi; a îmbătrîni). Din rom., ngr. ϰανούτον (Meyer, Neugr. St., II, 75). Vezi definitia »

REPUGNÁNT, -Ă adj. Care produce silă; grețos, scârbos. [< fr. répugnant]. Vezi definitia »

ANESTEZIÁNT, -Ă, anestezianți, -te, adj., s. n. (Rar) Anestezic. [Pr.: -zi-ant] – Din fr. anesthésiant. Vezi definitia »