PLÁNTĂ s.f. Nume generic dat vegetalelor (ierburi, copaci, arbuști etc.). ♦ Iarbă, plantă erbacee. 2. (Anat.) Fața interioară a piciorului, talpa, laba, care ia contact cu pământul. [< lat. planta, cf. fr. plante]. Vezi definitia »

căhúlă, căhúle, s.f. (reg., înv.) plută mică de trecere a unui râu; pod umblător. Vezi definitia »

TETRÁDĂ s.f. Grupare de patru entități (similare sau înrudite). ♦ (Poligr.) Format de patru coli. [Cf. fr. tétrade]. Vezi definitia »

RIPÓSTĂ s.f. Răspuns prompt și energic; acțiune hotărâtă care respinge un atac. [< fr. riposte, cf. it. risposta – răspuns]. Vezi definitia »

CEFALÍNĂ s. f. Substanță care conține acizi grași, acid fosforic, gliceroli și aminoalcooli și care se găsește în țesutul nervos cerebral și în gălbenușul de ou. – Din fr. céphaline. Vezi definitia »