havaleá, havaléle, s.f. (înv.) 1. îndatorire, sarcină constând din prestarea de zile de clacă, corvoadă, podvezi etc. pe care o aveau țăranii în vremea clăcii; prestația în bani sau în natură făcută în contul haraciului. 2. ordin, mandat al Porții otomane prin care se cerea Țărilor române haraciul (contribuție în bani și în natură). 3. contribuție în bani și natură cerută de Poartă, în contul haraciului. 4. belea; nevoi zilnice, griji materiale. Vezi definitia »

a-și duce crucea expr. a îndura cu demnitate nenorocirile vieții. Vezi definitia »

Abilitatea de a regăsi istoricul, realizarea sau localizarea a ceea ce este luat în considerare. În cazul unui produs, poate fi vorba de: originea materialelor și a părților componente, istoricul realizării, distribuției și amplasarea produsului după livrare. Vezi definitia »

páisprecelea (= paisprezecelea) num. ord. (f. paisprecea) Vezi definitia »

REAPĂREÁ vb. intr. 1. a apărea din nou. 2. a se retipări. (după fr. réapparaître) Vezi definitia »