pripón (pripoáne), s. n. – 1. Odgon, funie cu care se leagă un animal la un țăruș. – 2. Stîlp, țăruș care servește la legat. – 3. Cîrmac, undiță, paragat. Sl. prĕponŭ „obstacol” (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 293; Conev 57), cf. sl. pripona, cuvînt cu sens obscur (Miklosich, Lexicon, 677), bg., sb., cr. pripon. – Der. priponi, vb. (a lega un animal la un țăruș, mai ales un cal sau o capră; Arg., a încătușa); priponeală, s. f. (acțiunea de a lega). Vezi definitia »

JAMBÓN s. n. șuncă din pulpă de porc sărată și fiartă sau afumată. (< fr. jambon) Vezi definitia »

COLIMASÓN s. n. scară în ~ = scară în spirală (în formă de melc). (<fr. colimaçon) Vezi definitia »

OMEGATRÓN, omegatroane, s. n. Spectometru de masă, care funcționează după sistemul ciclotronului. – Din fr. omégatron. Vezi definitia »

CASETÓN s.n. 1. Mobilă italiană (florentină) din epoca Renașterii având mai multe sertare ornate cu sculptură măruntă. 2. Casetă mare (3). [< it. cassetone]. Vezi definitia »