la capătul pământului expr. foarte departe. Vezi definitia »

gilăluí (-uésc, gilăluít), vb. – A urî, a dușmăni. Mag. gyülölni (DAR). Sec. XVI, înv. Vezi definitia »

plătuí, plătuiésc, vb. IV (reg.; despre suprafața obiectelor de lemn) a rindelui, a netezi; a subția. Vezi definitia »

șlefuí (-uésc, -ít), vb. 1. A netezi un perete. – 2. A pili, a poliza. – 3. A lustrui, a glănțui. – Var. șlifui. Germ. schleifen, prin intermediul pol. šlifować (Cihac, II, 390; Borcea 208). – Der. șlefuială, s. f. (lustruit); șlefuitor, s. m. (lustruitor). Vezi definitia »

auí (auiésc, auít), vb. – A răsuna, a hăuli. Creație imitativă, ca hui, vui și hăuli, care exprimă toate același efect de rezonanță. – Der. auială, s. f. (bubuit, zgomot); auit, s. n. (zgomot mare); auitor, adj. (răsunător). Vezi definitia »