TALAMOTOMÍE s.f. (Med.) Intervenție chirurgicală de suprimare a unor conexiuni ale talamusului. [Gen. -iei. / < fr. thalamotomie]. Vezi definitia »

XENELASÍE s.f. Interzicere pentru străini în Grecia antică de a ședea într-un oraș. [Gen. -iei. / < fr. xénélasie, gr. xenelasia < xenos – străin, elaunein – a vâna]. Vezi definitia »

-FAGÍE Element secund de compunere savantă cu semnificația „mâncare”, „consumare”. [< fr. -phagie, it. -fagia]. Vezi definitia »

DISCROMAZÍE s. f. tulburare a vederii cromatice prin incapacitatea de a percepe una din culorile fundamentale. (< fr. dyschromasie) Vezi definitia »

MORFONOLOGÍE s. f. ramură a lingvisticii structurale care studiază folosirea în morfologie a mijloacelor fonologice ale unei limbi. (< fr. morphonologie) Vezi definitia »