Definita cuvantului dator
datór (datoáre), adj. – 1. Care are de plătit o datorie, debitor. – 2. Obligat. – Var. datoriu, (Trans., Banat) dător(i), detori(u). Mr. dător. Lat. *dĕbĭtorius, în loc de dĕbĭtor (Cipariu, Gram., 86; Pușcariu 486; Candrea-Dens., 473; REW 2492; Tiktin; Candrea); cf. prov., sp. deudor, port. devedor. Vocalismul indică producerea unei contaminări semantic normală, cu dare. – Der. datoriu, s. n. (înv., datorie, obligație); datori (var. datora), vb. (a face datorii; a trebui); datorie, s. f. (sumă de bani sau orice alt bun datorat cuiva; obligație morală); datorință, s. f. (înv., datorie, obligație); datornic, s. m. (dator, debitor), fără a părea important de decis dacă vine de la datorie (Graur, Noms dágent, 26), sau de la dator (Pușcariu, Dacor., VII, 446); îndatori (var. îndatora), vb. (a da credit, a da împrumut; a obliga); îndatoritor, adj. (generos, serviabil), alb. dëtürë „datorie”, detores „datornic” (cf. Meyer 66) ar putea proveni din rom.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu dator
DISIMULATÓR, -OÁRE, disimulatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care disimulează. – Din fr. dissimulateur. Vezi definitia »
basidiospór (-di-os-por / -o-spor) s. m., pl. basidiospóri Vezi definitia »
REVERSÓR, reversoare, s. n. Dispozitiv (la mașinile de încercat materiale) care efectuează încercări de tracțiune și de compresiune. – După engl. reverser. Vezi definitia »
JICLÓR s. n. tub prevăzut cu unul sau mai multe orificii calibrate, prin care se pulverizează combustibil în carburator. (< fr. jicleur) Vezi definitia »
plăpânziór, -oáre, adj. (înv.) plăpând. Vezi definitia »