RECUNOSCÚT, -Ă adj. 1. identificat, cunoscut. 2. admis, acceptat (ca valabil). ◊ considerat, consacrat ca autoritate în materie; celebru. ◊ declarat, mărturisit. (< recunoaște) Vezi definitia »

neînceput, -ă, neîncepuți, -te adj. virgin, neprihănit, imaculat. Vezi definitia »

BANCRÚT s.m. Bancrutar. [< germ. Bankrott, cf. it. bancarottiere]. Vezi definitia »

AVÚT¹, avuturi s. n. Avere, avuție. – V. avea. Vezi definitia »

CNÓCAUT s.n. Scoaterea din luptă, la box, a adversarului, care este declarat învins dacă nu se ridică de pe podea până ce arbitrul numără până la zece; (p. ext.) competiție în care învinsul este eliminat imediat. ◊ A face (pe cineva) cnocaut = a învinge pe cineva, a-l scoate din luptă, a cnocauta. [Pron. noc-aut, scris și knock-out, abrev. k.o., pl. -turi. / < engl., fr. knock-out]. Vezi definitia »