MOREÁSCĂ, morești, s.f. – V. moresc (2) [DEX'98] Vezi definitia »

FÚGĂ², fugi, s. f. Formă muzicală polifonică pe două sau mai multe voci, în care o melodie expusă de o voce este reluată pe rând de celelalte voci și dezvoltată după legile contrapunctului. – Din it. fuga. Vezi definitia »

METILCELULÓZĂ s. f. eter metilic al celulozei, rezultat prin tratarea acesteia cu sulfat sau clorură de metil. (< fr. méthylcellulose) Vezi definitia »

DIPLOGENÉZĂ s. f. 1. dublare a organelor vegetale, care sunt în mod obișnuit singuratice. 2. producere de forme noi pe cale de hibridație între plante aparținând unor genuri și familii diferite. 3. monstruozitate caracterizată prin reunirea a doi fetuși într-un singur corp. (< fr. diplogenèse) Vezi definitia »

SEÁRĂ, seri, s. f. Parte de la sfârșitul zilei, când începe să se întunece; interval de timp cuprins între sfârșitul zilei și momentul când cineva își încheie activitatea, se duce la culcare. ◊ Loc. adv. De cu seară = încă din timpul serii precedente; o dată cu venirea serii, la începutul serii. Către (sau spre, înspre, pe) seară = când se lasă seara. ◊ – Expr. Bună seara! formulă de salut, la întâlnire sau la despărțire, în timpul serii. A da (cuiva) bună seara sau a-și lua (de la cineva) bună seara (sau seara bună) = a saluta (pe cineva) în timpul serii. ♦ (Adverbial; în forma seara) în timpul de la sfârșitul zilei, când începe să se întunece; în fiecare zi când începe să se întunece. – Lat. sera. Vezi definitia »