Definita cuvantului defaimă
defáimă (-me), s. f. – Ponegrire, calomniere. Lat. *diffamia (Pușcariu 495; Rosetti, I, 165), format ca infamia. Este cuvînt înv. și rar. În general, cercetătorii preferă să plece de la vb. *diffamāre, prin intermediul unei var. pop. *diffamiāre (Lambrior 372; Candrea-Dens., 477; Tiktin; Candrea). – Der. defăima, vb. (a ponegri, a calomnia, a discredita), apare din sec. XVII; defăimător, adj. (care defăimează). Cf. faimă.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu defaimă
trúpă (-pe), s. f. – Grup, colectivitate. Fr. troupe. – Der. trupete, s. m. (soldat simplu); trupier, adj. (se zice despre ofițerii care și-au făcut cariera instruind soldații), din fr. troupier. Vezi definitia »
AUTOCISTÉRNĂ, autocisterne, s. f. Automobil prevăzut cu o cisternă montată pe șasiu, folosit pentru transportul lichidelor. – Din auto2 + cisternă. Vezi definitia »
IÚXTĂ s. f. v. juxtă. Vezi definitia »
LAVÁNDĂ s.f. Plantă din familia labiate, cu frunze și flori odorante; (pop.) levănțică. ◊ Apă de lavandă = parfum extras din levănțică. [< fr. lavande, it. lavanda]. Vezi definitia »
TOTODÁTĂ adv. În același timp, în mod concomitent, simultan; totdeodată. – Tot + o + dată. Vezi definitia »