Definita cuvantului deget
déget (dégete), s. n. – 1. Fiecare din prelungirile mobile cu care se sfîrșește mîna sau talpa piciorului. – 2. Măsură ce corespunde unei zecimi de palmă. – Mr. deazit, dzeadit, megl. zęizit, istr. žǫžet. Lat. dĭgĭtus (Pușcariu 497; Candrea-Dens., 478; REW 2638; Tiktin; Candrea); cf. it. dito, prov. det, fr. doigt, sp., port. dedo. – Der. degetar, s. n. (căpăcel care protejează degetul cu care se împunge acul la cusut; plantă, degetariță, Digitalis ambigua), care pare a fi der. intern cu suf. -ar (ar putea fi și reprezentant direct al lat. dĭgĭtālis, cum îl consideră Pușcariu 498; Candrea-Dens., 479; REW 2637; Tiktin; Candrea, cf. it. ditale, v. fr. déal, sp., port. dedal; însă der. internă pare mai naturală); degetariță, s. f. (plantă, degetar); degetăruț, s. m. (plantă, Soldanella montana); degețel, s. m. (plantă, degetar, Digitalis ambigua, Digitalis purpurea); îndegeta, vb. (a indica), înv., hibrid lingvistic format în Trans.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu deget
BURÉT s. n. 1. fire groase și neregulate din deșeuri de mătase naturală. 2. țesătură de mătase cu firul gros, neregulat și poros. (< fr. bourrette) Vezi definitia »
CVINTOLÉT s. n. (muz.) diviziune ritmică specială alcătuită din cinci note de durată egală cu aceea a patru note obișnuite. (< fr. quintolet) Vezi definitia »
ÎMBLET s. n. v. umblet. Vezi definitia »
SELEMÉT s. n. (Înv.; în expr.) A scoate (pe cineva) la selemet = a distruge din punct de vedere material, a ruina (pe cineva), a aduce la sapă de lemn. [Var.: silimét s. n.] – Din tc. selâmet. Vezi definitia »
CORNÉT2, corneți, s. m. (Înv.) Ofițer inferior de cavalerie; stegar de cavalerie; portdrapel. – Din rus. kornet. Vezi definitia »