Definita cuvantului dehoca
dehocá (-c, -at), vb. – 1. A sacrifica, a omorî (un animal). – 2. A rupe, a sparge, a face bucăți. – 3. A extenua, a obosi, a epuiza. – Var. (Mold.) dihoca, (Trans.) devocă. Origine incertă. Se consideră în general reprezentant al unui lat. *devocare, în loc de *devacuāre (Candrea-Dens., 481; REW 9108; Candrea; Scriban); cf. cat. divacare „a goli.” Soluția nu este imposibilă; însă pare preferabil să se pună acest cuvînt în legătură cu seria de creații expresive dăbăla, dehula, etc. Circulă și var. desvoca, pe care Candrea, Bul. Soc. fil., I, 40 și Candrea-Dens., 474, o derivă din lat. *disvocāre. Densusianu, Rom., XXXIII, 76, pleca de la mag. dió „nucă”, dió haj „coajă de nucă”. Cf. desfăca.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu dehoca
ARDICÁ vb. I. v. ridica. Vezi definitia »
DESCALIFICÁ, descalífic, vb. I. Tranz. 1. A declara pe cineva nedemn de stima, de respectul altora (din cauza unei fapte reprobabile pe care a săvârșit-o); a dezonora. 2. A elimina o persoană sau o echipă dintr-o competiție sportivă pentru abateri de la regulament sau pentru comportare nesportivă. 3. Refl. A-și pierde calificarea (profesională). – Des1- + califica. Vezi definitia »
ESPLICÁ vb. I. v. explica. Vezi definitia »
piersicá (píersic, piersicát), vb. – A lovi, a bate tare. – Var. pierseca. Lat. persĕcāre „a extermina” (Bogrea, Dacor., I, 249; REW 6425a; Rosetti, I, 170). Der. din piersică (Tiktin; Spitzer, Dacor., III, 654; cf. Bogrea, Dacor., IV, 841) nu e probabilă. Vezi definitia »
schimbă placa! expr. mai zi și altceva!; încearcă să mă convingi și cu alte argumente! Vezi definitia »