APOFÍZĂ, apofize, s. f. 1. Proeminență pe suprafața unui os. Apofiza vertebrelor. 2. Ramificație de formă tubulară sau cilindrică a filoanelor, zăcămintelor, corpurilor eruptive etc., care pătrunde în rocile înconjurătoare. 3. (Arhit.) Mulură concavă care marchează legătura dintre fusul unei coloane și baza ei. – Din fr. apophyse, lat. apophysis. Vezi definitia »

ȘABRÁCĂ s. f. pătură înflorată care se așază pe spinarea calului sub șa. (< germ. Schabracke, fr. chabraque) Vezi definitia »

MONGOLÍSTICĂ s.f. Studiul limbii și culturii mongole. [< germ. Mongolistik]. Vezi definitia »

moțăílă s.m. (reg.) om greoi, care mereu moțăie, lent, adormit. Vezi definitia »

DELAOLÁLTĂ adv. (Rar) Împreună. [Pr.: -la-o-] – De⁴ + laolaltă. Vezi definitia »