Definita cuvantului depune
depúne (-n, -ns), vb. – 1. Despre oi și vaci, a făta. – 2. Despre oi și vaci, a fi fecundată. – 3. A depune, a lăsa. – Var. (sensurile 1 și 2) dăpune. Mr., megl. dipun „descind”. Lat. *dĕpōnĕre (Pușcariu 502; Candrea-Dens., 1463; REW 2572; Tiktin; Candrea; Scriban), cf. it. deporre, sp., prov. deponer, port. depôr. Este cuvînt popular, din fondul tradițional lat., cu primele sensuri. Cu toate uzurile care înseamnă „a depune” este neol. – Der. deponent, adj.; depunător, adj.; depozant, s. m., din fr. déposant; depozit, s. n., mr. dipozit, din it. deposito; depozita, vb.; depozitar, s. m.; depoziți(un)e, s. f., toate neol.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu depune
scumpăciúne, scumpăciúni, s.f. (înv.) lucru de preț, de valoare; scumpătate, scumpie, scumpenie. Vezi definitia »
DERIZIÚNE s. f. luare în râs, derâdere. (< fr. dérision, lat. derisio) Vezi definitia »
binedispúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. binedispún, 2 sg. binedispúi, 1 pl. binedispúnem; conj. prez. 3 să binedispúnă; ger. binedispúnând; part. binedispús Vezi definitia »
APTITÚDINE s.f. Înclinare, dispoziție naturală; destoinicie, pricepere. [Cf. fr. aptitude]. Vezi definitia »
INSTILAȚIÚNE s.f. v. instilație. Vezi definitia »