Definita cuvantului descînta
descînta (-t, -át), vb. – 1. A face farmece, a înșira formule magice. – 2. A seduce cu vorbe, a ademeni. – 3. A plictisi, a deranja cu discursuri. – Mr. discîntu, discîntare, megl. discǫnt. Lat. *dĭscantāre (Pușcariu 508; Candrea-Dens., 356; Tiktin; Candrea); cf. friul. diskanta și, pentru semantism, fr. enchanter, sp. encantar. – Der. descîntat, s. n. (vrajă, farmec, magie); descîntător, s. m. (vrăjitor); descîntătoare, s. f. (vrăjitoare); descîntătură, s. f. (vrajă, farmec); descîntec, s. n. (formulă magică, cîntec ce are puteri magice). Cf. cînta.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu descînta
REBUTÁ, rebutez, vb. I. Tranz. A da, a trece (ceva) la rebut; a respinge un produs ca necorespunzător. – Din fr. rebuter. Vezi definitia »
Exita vreun cuvant care sa inceapa cu nt....??? In limba romana ? Sunt Elena Marcu Vezi definitia »
TORCRETÁ vb. I. tr. A aplica sub presiune un strat de mortar cu ciment pe o rocă (cu ajutorul unor mașini speciale). [< germ. torkretieren]. Vezi definitia »
SULFATÁ vb. I. tr. 1. A acoperi plăcile unui acumulator cu cristale de sulfat de plumb. 2. A muia un material într-o baie de sulfat metalic pentru a-l conserva mai bine. ♦ A trata (plantele, semințele) cu o soluție de sulfat de cupru pentru combaterea paraziților. [Cf. fr. sulfater]. Vezi definitia »
MEDICAMENTÁ vb. tr. (rar) a trata cu medicamente. (< fr. médicamenter) Vezi definitia »