Definita cuvantului desfăca
desfăcá (-ác, -át), vb. – A dezghioca. – Var. deșfăca. Mr. disvucare. Origine incertă, probabil expresivă. Nu pare posibil să se separe acest cuvînt de contrariul lui înșfăca, de la care poate deriva, ca deschide de la închide sau descălța de la încălța. Totuși, Candrea-Dens., 568 și Candrea propun lat. *disfabicāre; iar Pascu, Beiträge, 16, pleacă de la mr., ceea ce nu explică și care nu este sigur că este același cuvînt. Pentru Scriban, este vorba de o var. de la dehoca. Densusianu, Rom., XXXI, 76, se gîndea la o încrucișare a lui desface cu desghioca.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu desfăca
grandoare fantasmagorica termenul provine de la arhitectul Giovanni Battista Piranesi Vezi definitia »
încăleca, încalec v. t. 1. a domina. 2. (vulg. – d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie. Vezi definitia »
SEMNIFICÁ vb. tr. a avea înțelesul de...; a însemna. (după fr. signifier, lat., it. significare) Vezi definitia »
TONIFICÁ vb. I. tr. (Med.) A întări, a fortifica (un țesut, un organism, un organ etc.). [P.i. tonífic. / cf. fr. tonifier]. Vezi definitia »
FRANCÁ vb. I. tr. 1. A plăti cu anticipație taxele de transport (pentru un colet, pentru o marfă). 2. A timbra o scrisoare. [P.i. -chez, 3,6 -chează. / < it. francare, cf. germ. frankieren]. Vezi definitia »