Definita cuvantului desmânta
desmântá (-t, -at), vb. – (Trans.) A face să se răzgîndească. Origine incertă. Pare a fi un der. de la lat. mantāre „a aștepta”, intensiv de la manēre; în acest caz *dĭsmantāre ar însemna „a exaspera” sau „a descuraja” pe cineva. După Tiktin, de la un lat. *dĭsmentāre, de la mens; după Giuglea, RF, II, 49, din lat. *dĭsmonĭtāre. Candrea trece sub tăcere etimonul, iar Scriban pare a ignora cuvîntul, care este destul de rar.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu desmânta
DECLIMATÁ vb. I. tr. A scoate (un animal, o plantă) din clima obișnuită. [< fr. déclimater]. Vezi definitia »
DECREPITÁ, decrepitez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) produce o decrepitare. – Din fr. décrépiter. Vezi definitia »
șantá2 s.f. (reg.) talpa-gâștei. Vezi definitia »
nita a fost cel care le-a dus in spatele blocului Vezi definitia »
DEZGUSTÁ, dezgúst, vb. I. Tranz. și refl. A face pe cineva să-și piardă sau a-și pierde gustul, dorința pentru ceva. ♦ Tranz. A provoca, a inspira cuiva dezgust, scârbă, aversiune. – Dez- + gusta (după fr. dégoûter). Vezi definitia »