Definita cuvantului destrăbăla
destrăbălá (destrăbăléz, destrăbălát), vb. – A corupe, a vicia, a perverti. Origine necunoscută. Prezența lui b intervocalic, ca și lipsa mărturiilor vechi, ne fac să credem că este vorba de un cuvînt modern, poate it. (s)traballare „a oscila”. Nu este posibilă der. din lat. *disterebellāre (Densusianu, GS, V, 358).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu destrăbăla
ejaculá (a ~) vb., ind. prez. 3 ejaculeáză Vezi definitia »
GRATULÁ vb. tr., refl. a (se) felicita. (< germ. gratulieren, it. gratulare, lat. gratulari) Vezi definitia »
REFULÁ vb. I. tr. 1. A respinge, a înăbuși din domeniul conștientului în subconștient imagini, dorințe care contrazic conștiința morală a individului. 2. A deplasa, a ridica cu ajutorul unei pompe un fluid într-o conductă sau într-un vas. 3. A bate la cald sau la rece un metal ori un aliaj destinat confecționării unor piese pentru a vedea cum se comportă. [< fr. refouler]. Vezi definitia »
SERADÉLA s. f. plantă din familia leguminoaselor, cu tulpina subțire, înaltă și cu frunze compuse. (< it. serradella, fr. serradelle) Vezi definitia »
AMBALÁ vb. I. I. tr. A împacheta ceva (în hârtie, carton etc.) pentru a putea fi transportat. II. refl. 1. (Despre cai) A-și lua vânt; a scăpa din frâu. 2. (Fig.; despre oameni) A se înflăcăra, a se entuziasma, a se pasiona, a se aprinde. 3. (Despre motoare, mașini) A depăși turația normală. [< fr. (s')emballer]. Vezi definitia »