Definita cuvantului dever
déver (-ri), s. m. – Vornicel la nunțile din popor (Banat și Trans.), flăcău care îl însoțește pe mire. – Var. diever, diaver, divăr. Bg. dĕver, sb. djever (Tiktin; Candrea). – Der. deveră, s. f. (fată care o însoțește pe mireasă); divăriță (var. deveriță), s. f. (prietenă a miresei).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu dever
BUTLER [bátlə], Samuel (1835-1902), romancier englez. Spirit paradoxal și satiric („Erewhon”, „Și tu vei fi țărînă”); eseuri despre Homer și Shakespeare. Notații aforistice („Jurnal”). Vezi definitia »
DURAMÁTER s.f. Meninge extern de natură fibroasă și foarte rezistent; pahimeninge. [< fr. dure-mère < lat. dura – tare, mater – mamă]. Vezi definitia »
RETRIEVER RI-TRÍ-VĂR/ s. m. câine de vânătoare de rasă engleză, dresat pentru a descoperi și a aduce vânatul. (< engl., fr. retriever) Vezi definitia »
EȘICHIÉR2 s.n. Cancelar al eșichierului = titlu al ministrului de finanțe în Anglia. [Pron. -chi-er. / < fr. échiquier, cf. engl. Echiquier]. Vezi definitia »
CRIOCAUTÉR s.n. (Med.) Instrument pentru cauterizare cu ajutorul temperaturilor joase. [Pron. cri-o-ca-u-. / < fr. cryocautère]. Vezi definitia »