Definita cuvantului dever
déver (-ri), s. m. – Vornicel la nunțile din popor (Banat și Trans.), flăcău care îl însoțește pe mire. – Var. diever, diaver, divăr. Bg. dĕver, sb. djever (Tiktin; Candrea). – Der. deveră, s. f. (fată care o însoțește pe mireasă); divăriță (var. deveriță), s. f. (prietenă a miresei).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu dever
CAZIÉR s. n. 1. mobilă compartimentată unde se păstrează acte, dosare etc. ♦ ~ judiciar = fișă de evidență cu datele privind antecedentele penale ale unei persoane. 2. (poligr.) dulăpior în care se păstrează litere. (< fr. casier) Vezi definitia »
PAPILIFÉR, -Ă adj. care poartă papile. (< fr. papillifère) Vezi definitia »
TRICOTÉR, -Ă s.m. și f. Muncitor calificat care lucrează la mașinile de tricotat. [< fr. tricoteur]. Vezi definitia »
CRÍER s. m. v. creier. Vezi definitia »
căcădér (-ri), s. m. – Măceș. – Var. căcăjder, caca(j)der, căcî(j)der. Ngr. ϰουϰουδέρος „plin de semințe”, de la ϰούϰουδον „boabă” (Cihac, II, 64). – Der. căcădușe, s. f. (fruct de măceș). Vezi definitia »