Definita cuvantului diacon
diácon (diáconi), s. m. – Membru al clerului aflat pe prima treaptă a ierarhiei bisericești. Gr. διάϰονος (Murnu), în parte prin intermediul sl. dijakonŭ (Vasmer, Gr., 52). – Der. diaconar, s. n. (înv., liturghier); diaconeasă, (femeie în slujba bisericii); diaconesc, adj. (de diacon); arhidiacon, s. m. (prim diacon).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu diacon
TRITÓN1, tritoni, s. m. 1. Zeitate marină greacă, închipuită cu bust de om și cu coadă de pește. 2. Numele mai multor specii de animale amfibii cu înfățișarea unor mormoloci de broască, având de obicei în lungul spatelui o creastă viu colorată (Triturus). [Acc. și: tríton] – Din fr. triton, lat. Triton, -onis. Vezi definitia »
náilon (nai-lon) s. n., (sorturi) pl. náilonuri Vezi definitia »
PIÓN s.m. 1. Cea mai mică piesă la jocul de șah. 2. (Fig.) Element înaintaș al unei organizații, al unui plan de acțiune etc.; militant, ostaș. [Pron. pi-on. / < fr. pion]. Vezi definitia »
CRIPTÓN s.n. v. kripton. Vezi definitia »
LICAÓN s. m. mamifer carnivor din Africa, înrudit cu lupul și hiena, cu blana roșcată vărgată cu negru. (< fr., lat. lycaon) Vezi definitia »