rug (-guri), s. n. – Lemne pe care se ardeau morții sau condamnații la moarte. Lat. rugus (sec. XIX). Candrea, Éléments, 5, și Tiktin consideră că cuvîntul poate fi moștenit, lucru complet improbabil. Vezi definitia »

drug (-gi), s. m. – 1. Par, bîtă, bară. – 2. Loitre de car. – 3. Bîrnă în general. – 4. Știulete de porumb. – Var. (Mold.) druc. Sl. drǫgŭ, probabil prin intermediul v. sb. și sb. drug (Cihac, II, 102; Skok 68), cf. drîng, var. din rut. druk. – Der. drugă, s. f. (băț; fus; fir tors; știulete de porumb), cf. sb. druga, bg. deruga (› mr., megl. drugà, ngr. δροῦγα, alb. drugë); dîrg, s. m. (ciocan de lemn folosit de zidari); drughineață, s. f. (Mold., băț); drugălău, s. m. (Munt., știulete); drugăleață, s. f. (fus); drughineață, s. f. (Mold., băț, par); drăgare, s. f. (grinda principală); îndruga, vb. (a țese urzeala; a țese gros; a vorbi prea mult, a pălăvrăgi); îndrugătură, s. f. (cantitate de lînă toarsă). Vezi definitia »

BIELȘÚG s. n. v. belșug. Vezi definitia »

răitúg, răitúgi, s.m. (înv.) pantaloni de călărie. Vezi definitia »

LANȚÚG, lanțuguri, s. n. (Pop.) Lanț (1); lănțișor. [Var.: lănțúc, lănțúg s. n.] – Din ucr. lancuh. Vezi definitia »