drug (-gi), s. m. – 1. Par, bîtă, bară. – 2. Loitre de car. – 3. Bîrnă în general. – 4. Știulete de porumb. – Var. (Mold.) druc. Sl. drǫgŭ, probabil prin intermediul v. sb. și sb. drug (Cihac, II, 102; Skok 68), cf. drîng, var. din rut. druk. – Der. drugă, s. f. (băț; fus; fir tors; știulete de porumb), cf. sb. druga, bg. deruga (› mr., megl. drugà, ngr. δροῦγα, alb. drugë); dîrg, s. m. (ciocan de lemn folosit de zidari); drughineață, s. f. (Mold., băț); drugălău, s. m. (Munt., știulete); drugăleață, s. f. (fus); drughineață, s. f. (Mold., băț, par); drăgare, s. f. (grinda principală); îndruga, vb. (a țese urzeala; a țese gros; a vorbi prea mult, a pălăvrăgi); îndrugătură, s. f. (cantitate de lînă toarsă). Vezi definitia »

tulúg, tulúgi, s.m. (reg.) strujan, cotor de porumb, cocean. Vezi definitia »

FEBRIFÚG, -Ă adj., s. n. antipiretic. (< fr. fébrifuge, lat. febrifuga) Vezi definitia »

CENTRIFÚG, -Ă, centrifugi, -ge, adj., s. f. 1. Adj. Care tinde să se depărteze de centru; centrifugal. ◊ Forță centrifugă = forță care acționează asupra unui corp aflat în mișcare de rotație, tinzând să-l depărteze de axa de rotație. Mișcare centrifugă = mișcare a unui corp care se depărtează de centrul lui de rotație. Pompă centrifugă = aparat bazat pe efectul forței centrifuge și folosit la pomparea apei. 2. S. f. Aparat pentru separarea componenților cu densități diferite dintr-un amestec lichid eterogen cu ajutorul forței centrifuge. – Din fr. centrifuge. Vezi definitia »

UMIDIFÚG, -Ă adj. (Despre un material) Care nu se poate umezi. [< fr. humidifuge, cf. lat. humidus – umed, fugare – a îndepărta]. Vezi definitia »