Definita cuvantului dîcă
dîcă s. f. – Furie, mînie. Sl. dikŭ „sălbatic” (Cihac, II, 95; Conev 100). În Trans., rar. Cf. bîzdîc. – Der. dîcos, adj. (furios, violent).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu dîcă
cóngruă s.f. (reg. înv.) minimul de venit pe care trebuie să-l aibă orice slujbaș al bisericii. Vezi definitia »
BOLDÉICĂ, boldeici, s. f. Cățea de boldei. – Boldei + suf. -că. Vezi definitia »
vașétă s. f., g.-d. art. vașétei; pl. vașéte Vezi definitia »
surdícă s.f. (reg.) femeie surdă. Vezi definitia »
VIEZUROÁICĂ, viezuroaice, s. f. Femela viezurelui. – Din viezure + suf. -oaică. Vezi definitia »