Definita cuvantului dihanie
dihánie (dihắnii), s. f. – 1. (Înv.) Ființă, animal, vietate. – 2. (Banat) Mulțime, lume. – 3. Fiară, lighioană. – 4. Monstru. Sl. dychanije „respirație, spirit” (Tiktin; Miklosich, Slaw. Elem., 22; Candrea). Cf. bîzdîganie, duh. Cihac, II, 95, se referă greșit la sl. divŭ „minune”, sb., cr. divni „monstru”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu dihanie
GRAVIMETRÍE s.f. 1. Parte a geofizicii care studiază distribuția geografică a câmpului gravitațional. 2. Ansamblu de metode folosite în analiza chimică, care se bazează pe determinarea cantității unui corp dintr-un amestec prin cântărirea unui compus al său insolubil și de compoziție cunoscută, obținut prin acțiunea unui reactiv asupra amestecului. [Gen. -iei. / < fr. gravimétrie, cf. lat. gravis – greu, gr. metron – măsură]. Vezi definitia »
ÁRIE1, arii, s. f. 1. Loc neted și bătătorit unde se treieră cerealele. ♦ Bătătură (1). 2. Suprafață de teren netedă, pe care se așază cărămizile la uscat, se montează unele elemente de construcții, se prepară betonul etc. – Lat. area. Vezi definitia »
GRAFÍE s.f. 1. Scriere (a cuvintelor). ♦ Mod de a scrie un cuvânt, un text; scris. 2. (Arte) Totalitatea trăsăturilor care caracterizează linia unui desenator. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „scriere”, „desen”, „descriere”, „studiu”, „scris”. [Gen. -iei: / < fr. graphie, it. grafia, cf. gr. graphe – arta de a scrie]. Vezi definitia »
MĂRINIMÍE s. f. Bunăvoință, înțelegere, bunătate, generozitate. ♦ (Înv.) Bărbăție, curaj. – Mare1 + inimă + suf. -ie (după lat. magnanimitas). Vezi definitia »
DEAMBULAȚIE s. f. deambulare. (< fr. déambulation) Vezi definitia »