NOVATÓR, -OÁRE, novatori, -oare, s. m. și f., adj. (Livr.) 1. S. m. și f. Persoană cu idei și concepții noi; persoană care introduce o noutate (utilă). 2. S. m. și f. (Peior.) Persoană care vrea să inoveze cu orice preț. 3. Adj. Care aduce, cuprinde idei noi; înnoitor. Acțiune novatoare. – Din fr. novateur, lat. novator. Vezi definitia »

ARANJÓR s. m. cel care adaptează un roman, o piesă de teatru sau aranjează o compoziție muzicală pentru alte instrumente. (< fr. arangeur, engl. aranger) Vezi definitia »

HIDROMETEÓR s.m. Produs de condensare a vaporilor de apă din atmosferă. [Pron. -te-or. / cf. germ. Hydrometeor, fr. hydrométéore]. Vezi definitia »

RODITÓR, -OÁRE, roditori, -oare, adj. (Despre plante) Care dă roade; (despre terenuri) care produce roade îmbelșugate; fertil, bogat; (despre arbori) cu fructul comestibil. – Rodi + suf. -tor. Vezi definitia »

SCONTATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care efectuează operații de scont. (< it. scontatore) Vezi definitia »