Definita cuvantului direc
diréc (-ci), s. m. – Stîlp, coloană, montant. Tc. direk (Pascu, Arch. Rom., VI, 231; Candrea), cf. sb., alb. direk „bîrnă”. – Der. diricliu (var. direcliu, dereclie), s. m. (monedă turcească de argint, folosită la începutul sec. XIX, în valoare de 13 taleri și 60 de parale; însă valoarea ei a scăzut progresiv), din tc. direkli „cu coloane”, se pare dintr-o monedă sp. care reprezenta coloanele lui Hercule, bătută la 1764. Cf. dric.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu direc
cuculbéc, cuculbéci, s.m. (reg.) melc, cubelc. Vezi definitia »
BROÁTEC, broateci, s. m. Animal amfibiu înrudit cu broasca, de culoare verde (Hyla arborea). – Lat. *brotacus. Vezi definitia »
ÎNTÚNEC s. n. (Înv.) Întuneric. – Postverbal al lui întuneca. Vezi definitia »
ghiobéc (-curi), s. n. (Munt.) Veșmînt larg. Tc. göbek „buric” (Bogrea, Dacor., I, 276). Vezi definitia »
PÚREC s. m. v. purice. Vezi definitia »