Definita cuvantului distinge
distínge (distíng, distíns), vb. – A distinge. – Var. (înv.) destinge. Lat. distinguere (sec. XIX). Var. apare din sec. XVII (Dosoftei); este greu de stabilit dacă este vorba de un cuvînt tradițional, sau de un latinism (Tiktin). – Der. distinct, adj.; distincți(un)e, s. f.; distinctiv, adj.; indistinct, adj.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu distinge
preaplấnge, preaplấng, vb. III (înv.) a se căi mult, a regreta mult (cele făcute). Vezi definitia »
DEPLẤNGE, deplấng, vb. III. Tranz. A simți milă, părere de rău față de cineva sau de ceva; a găsi, a socoti pe cineva vrednic de compătimire; a deplora. [Perf. s. deplânséi, part. deplấns] – De4 + plânge (după fr. déplorer). Vezi definitia »
MALOFÁGE s.n. pl. (Zool.) Ordin de insecte asemănătoare păduchilor, care trăiesc pe păsări și mamifere, hrănindu-se cu pene, păr și descuamații ale pielii; (la sg.) insectă din acest ordin. [Cf. gr. mallos – lână, phagein – a mânca]. Vezi definitia »
REALÉGE vb. III. tr. A alege din nou. [< re- + alege, după fr. réélire]. Vezi definitia »
DIRÉGE vb. III v. drege. Vezi definitia »