CORÁI adj. invar. (Adesea substantivat) De culoare roșie cu nuanțe de galben. – Din fr. corail. Vezi definitia »

VIRELAI VIRELÉ/ s. n. mică piesă muzical-poetică, în Franța în sec. XIII-XV, din patru strofe, dintre care prima (refren) se relua, integral sau parțial, după fiecare din celelalte trei. (< fr. virelai) Vezi definitia »

pospái (-iuri), s. n. – 1. Praf (de făină). – 2. Aparență, lustru. – Mr. păspalu, megl. păspal’. Gr. și ngr. παστάλη (Miklosich, Etym. Wb., 233; Vasmer, Gr., 112; Scriban), cf. sb., cr. paspalj, paspalja. Der. din sb. posypati „a stropi” (Cihac, II, 213; Tiktin), din sb. (Candrea) sau din bg. paspali (Conev 87) pare mai îndoielnică. – Der. pospăi, vb. (a acoperi superficial, a presăra; a străluci la suprafață, a se preface), în care ar putea să fi intervenit sl. posypati, posypają „a presăra”; pospăială, s. f. (lustru). Vezi definitia »

CRAI, crai, s. m. 1. (Astăzi poetic sau în basme) Împărat, rege, domnitor. ◊ (Cei trei) crai de la răsărit = magi. ◊ Compus: crai-nou = luna în prima ei fază, când are forma unei seceri subțiri; lună-nouă. 2. Bărbat ușuratic, care se ține de chefuri, de aventuri amoroase etc.; craidon. ◊ Crai de curte veche = haimana, pungaș, derbedeu, desfrânat. – Din sl. kralĩ. Vezi definitia »

juvalái s.n. (reg.) V. juvaláie. Vezi definitia »