PÚTTO s.n. (Arte) Denumire în sculptura și pictura italiană pentru motivul plastic al copilului Amor; amoraș. ♦ Denumire dată figurilor de îngerași care apar frecvent în compozițiile iconografice sau decorative din epoca Renașterii și apoi în baroc. [Pl. -tti. / < it. putto]. Vezi definitia »

MONOFÓTO s.n. Monotip adaptat pentru fotoculegere. [< germ. Monophoto]. Vezi definitia »

ESPERÁNTO s.n. Limbă internațională, formată din elemente de vocabular și de gramatică împrumutate din cele mai răspândite limbi europene, inventată la sfârșitul sec. XIX de către dr. Zamenhof. [< fr. espéranto < Esperanto – pseudonimul creatorului]. Vezi definitia »

RUBÁTO I. adv. (muz.) cu mare libertate ritmică. II. s. n. pasaj astfel executat. (< it. rubato) Vezi definitia »

TRECÉNTO s. n. Denumire dată culturii și artei italiene dintre anii 1301 și 1400. – Cuv.it. Vezi definitia »