Definita cuvantului dobitoc
dobitóc (dobitoáce), s. n. – 1. Animal. – 2. Prost, nătîng. Sl. dobytukŭ „avere, cîștig” (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Miklosich, Lexicon, 168; Cihac, II, 97; Conev 57), cf. bg. dobituk, sb., cr. dobitak „cîștig”. Cf. dobîndi și, pentru evoluția semantică, lat. pecunia, sp. ganado. Cu sensul 2 pl. dobitoci (m.). – Der. dobitoacă, s. f. (femeie proastă); dobitocesc, adj. (de dobitoc); dobitocește, adv. (ca dobitocii); dobitoci, vb. (a face pe cineva dobitoc, a-l insulta); dobitocie, s. f. (prostie, tîmpenie); îndobitoci, vb. (a prosti, a abrutiza).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu dobitoc
VENTRILÓC, -Ă s.m. și f. Cel care poate vorbi fără a mișca buzele și gura, dând impresia că vorbește din abdomen. [Var. ventrilog, -ă s.m.f. / < fr. ventriloque, cf. lat. ventriloquus < venter – abdomen, loquor – a vorbi]. Vezi definitia »
MONOLÓC adj. (despre avioane, mașini de curse) cu un singur loc; monoplas. (după fr. monoplace) Vezi definitia »
amoc, amocuri s. n. 1. ardoare 2. poftă de a face dragoste; excitație 3. furie 4. vagin Vezi definitia »
CHIRTOC, chirtoci, s.m. (Reg.) prună crudă, fără sâmbure, dezvoltată anormal. Vezi definitia »
săvastóc s.n. (reg.; în sintagma) bătaie la săvastoc = bătaie strașnică, zdravănă. Vezi definitia »