Definita cuvantului dojeni
dojení (-nésc, -ít), vb. – A mustra, a certa. Sl. dognati, doženǫ „a lua”, de la gnati, goniti „a urmări” (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Cihac, II, 99), cf. goni, și ceh. doženiti „a urmări”. – Der. dojană, s. f. (ceartă, mustrare), deverbal; dojenitor, adj. (care dojenește).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu dojeni
BOCĂNÍ, bocănesc, vb. IV. Intranz. A lovi în repetate rânduri cu un obiect tare în ceva. – Din boc1. Vezi definitia »
care ești din Focșani? expr. (deț.) cine poate să-mi aprindă o țigară? Vezi definitia »
TOLOGĂNÍ, tologănesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A cicăli, a dojeni pe cineva. 2. Intranz. A trăncăni, a flecări. – Et. nec. Vezi definitia »
MIONÍ vb. IV v. mieuna. Vezi definitia »
BUSONI, Ferruccio Benvenuto (1866-1924), compozitor, pianist și teoretician italian. A trăit la Berlin. Promotor al neoclasicismului. Opere, muzică pentru orchestră și de cameră, coruri, transcripții, studii muzicologice („Schiță a unei noi estetici muzicale”). Vezi definitia »