pristăníre, pristăníri, s.f. 1. (înv.) cauză pentru a cărei apărare se duce o luptă susținută. 2. (reg.; în formele: pristimire și pristinire) îngăduință, permisiune. Vezi definitia »

miscare seismica Vezi definitia »

CONTRAVÂNTUÍRE, contravântuiri, s. f. Element de construcție de forma unei grinzi cu zăbrele, având rolul de a prelua forțele orizontale (presiunea vântului, forța de frânare) care acționează asupra unei construcții. – Contra¹ + vântuire (rar < vântui). Vezi definitia »

TELECOMANDÁRE s.f. Acțiunea de a telecomanda; teledirijare. [< telecomanda]. Vezi definitia »

AȚÂȚÁRE, ațâțări, s. f. Acțiunea de a (se) ațâța. [Var.: ațițare s. f.] Vezi definitia »